Oameni care și-au împrumutat numele unor obiecte

Pastila de vorbă #8

Photo by Randy Tarampi on Unsplash

Dragi iubitori de povești despre cuvinte, în interesantele incursiuni etimologice ale unor cuvinte, descoperim uneori că diverse obiecte își datorează numele unor oameni care au contribuit, într-un fel sau altul, la existența lor.

De la jacuzzi la pubelă și de la boicot la macadam, iată câteva dintre aceste povești.

Roy și Candido Jacuzzi

Numele jacuzzi provine de la inventatorii italieni Roy și Candido Jacuzzi, care au inventat și au comercializat o astfel de piscină cu jeturi de apă și aer. Aceștia au fondat compania care a produs și comercializat aceste piscine cu bule, iar numele lor a devenit un sinonim pentru acest tip de echipament.

La începutul anilor 1900, șapte frați italieni, Jacuzzi pe numele lor, au emigrat în Statele Unite. S-au stabilit în California, unde au fondat o companie de producție a aeroplanelor. După un accident produs în 1921, care s-a soldat cu moartea unuia dintre frați, producția de avioane a fost oprită și compania Jacuzzi Bros. a început să producă pompe hidraulice pentru avioane și pentru izvoare de mare adâncime folosite în agricultură. Ce s-a întâmplat după aceea și cum s-a ajuns la jacuzzi, citiți aici.

Charles Boycott

Căpitanul Charles Cunningham Boycott (1832-1897), ofițer în retragere al armatei britanice, administra proprietatea lordului Erne din vestul Irlandei. Zona administrată de Boycott se numea Lough Mask și cuprindea pământuri fertile, două insule și un castel în ruine.

Boycott nu era o persoană populară, de fapt, era considerat un adevărat tiran, având grijă să reducă privilegiile minore ale arendașilor și nu era deloc indulgent cu cei care întârziau cu plata arendei. Fapt care a dus la primul boicot cunoscut ca atare. Povestea lui o puteți citi aici.

Jean Nicot

În 1559, Jean Nicot a fost numit ambasador al Franței în Portugalia. Înainte de a se întoarce în țara sa, a aflat de existența unei plante, tutunul, plantă care i-a adus, mai apoi, celebritatea. Nu doar că a adus tutunul în Franța, dar a și promovat nicotina ca pe un soi de miracol medicinal. Întreaga poveste o puteți afla de aici.

John Montagu, conte de Sandwich

John Montagu, al 4-lea conte de Sandwich (1718-1792) a fost Prim Lord al Amiralității Britanice și secretarul de stat al Departamentului de Nord. Fiind o persoană foarte ocupată, era nevoit adesea să mănânce la masa sa de lucru și așa a apărut felul de mâncare care și azi îi poartă numele (o bucată de carne de vită între două felii de pâine, ca să nu se murdărească pe mâini de grăsime). Sigur că, între timp, sandwichul inițial s-a mai rafinat, s-a mai adaptat cerințelor consumatorilor, așa încât azi îl cunoaștem într-o sumedenie de variante.

Ca o curiozitate, lordul Sandwich era un mare susținător a căpitanului James Cook, care, probabil drept mulțumire pentru fondurile alocate, a denumit niște insule în onoarea sa - Insulele Sandwich (din Hawaii), Insulele Montague în largul coastei de sud-est a Australiei, dar și Insulele Sandwich din sudul Oceanului Atlantic și Insula Montague din Golful Alaska.

Eugène René Poubelle

Eugène-René Poubelle (1831–1907) a fost un avocat și diplomat francez, a cărui cea mai importantă realizare s-a întâmplat în perioada când era prefect al Parisului și a introdus recipientele portabile pentru resturi menajere în oraș, atât de inovative la momentul respectiv, încât au devenit sinonime cu numele lui Poubelle și pubele au rămas până în ziua de azi.

Utilizarea pubelelor (containere standardizate pentru diferite tipuri de deșeuri) nu numai că a îmbunătățit curățenia orașului, dar a avut și un rol crucial în controlul răspândirii bolilor.

John Loudon McAdam

John Loudon McAdam, inginer scoţian, este cel care a dat numele macadamurilor, drumurile cu piatră măruntă.

John Loudon McAdam (1756-1863), inginer și constructor de drumuri scoțian, a fost inventatorul macadamului, o tehnologie eficientă și economică de construire a drumurilor. Metoda de macadamizare constă în folosirea a două sau mai multe straturi de piatră spartă cu dimensiuni din ce în ce mai mici, straturi comprimate cu un cilindru compresor. Macadamul poate fi folosit fie ca îmbrăcăminte rutieră definitivă, fie ca fundație pentru altă îmbrăcăminte.

Metoda de macadamizare a drumurilor s-a răspândit foarte repede în întreaga lume. Primul drum cu macadam din America de Nord a fost terminat în anii 1830, iar multe dintre drumurilor principale din Europa au fost refăcute prin macadamizare până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

François Mansart

François Mansart (1598-1666) a fost un arhitect francez, promotor al stilului neoclasic în arhitectura franceză, a cărui eponim este cuvântul mansardă, chiar dacă ideea amenajării ca locuință a podului sau a ultimului etaj al unei case fusese folosită deja cu jumătate de secol înainte, de către Pierre Lescot, la Palatul Luvru.

Folosirea mansardelor în Franța a căpătat amploare când casele au început să fie taxate după înălțime sau după numărul de etaje, podul nefiind pus la socoteală. Asta se întâmpla după 1850, când a avut loc reconstrucția Parisului, într-un stil arhitectonic ce poartă numele celui de-al Doilea Imperiu, în timpul lui Napoleon al II-lea.

Acest stil arhitectonic a devenit popular și în alte părți ale lumii, ajungând în Anglia în perioada victoriană, apoi în Statele Unite, iar în România, la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au construit multe clădiri care aveau ultimul nivel amenajat ca mansardă.