Despre NICOTINĂ și originile ei diplomatice
De unde ne vin cuvintele #28
Nicotina, această moleculă minusculă care creează dependență și care îi face pe fumători să se simtă ca niște regi, tar pe nefumători să-și țină respirația în preajma acestora, pare un cuvânt destul de răutăcios, dacă ar fi să mă întrebați pe mine. Dar, decât să mă întrebați, am face mai bine să pornim într-o nouă incursiune etimologică, în căutarea originii cuvântului nicotină.
Pentru asta este nevoie de …
O scurtă întoarcere în timp
Povestea începe undeva în secolul al XVI-lea, când un tânăr, Jean Nicot, și-a făcut apariția pe scena diplomației franceze. Cu un nume ca Nicot, tânărul diplomat părea predestinat să apară pe un afiș despre tutun. Și chiar a devenit un soi de reclamă pentru tutun, pentru că el a fost cel care a adus tutunul în Franța. Nu doar că l-a adus, ci l-a promovat ca pe un soi de miracol medicinal. Se spunea că puterile tămăduitoare ale tutunului vindecau durerile de cap, stările proaste și altele. Păcat că, printre altele, nu se numărau și crizele existențiale ale nobilimii franceze! Altfel, poate altfel s-sr fi scris istoria fumatului.
Dar cum se face că tânărul diplomat a devenit protagonistul poveștii despre tutun? În 1559, Nicot a fost numit ambasador al Franței în Portugalia. Înainte de a se întoarce în țara sa, a aflat de existența unei plante, tutunul, plantă care i-a adus, mai apoi, celebritatea.
Contrariat de informațiile despre proprietățile medicale ale tutunului care i-au ajuns la ureche, Nicot a testat o alifie din tutun pe tumoarea unui locuitor din Lisabona. Acesta s-a vindecat, iar Nicot a adunat și alte informații despre proprietățile vindecătoare ale plantei, despre care a început să creadă că e un fel de panaceu universal.
În 1560, diplomatul a trimis semințe de tutun, la Paris, reginei Caterina de Médicis împreună cu o scrisoare în care descria proprietățile curative ale plantei. Un an mai târziu, întors la Paris, i-a prezentat reginei frunzele de tutun și a învățat-o cum să prepare din ele un praf pe care să-l inhaleze pe nas, pentru a-și trata durerile de cap. remediul pare că a fost mulțumitor, așa încât a început să devină tot mai popular în rândul aristocrației franceze.
Caterina de Médicis a denumit planta Herba Regina (cum altfel?), dar naturalistul suedez Carolus Linnaeus a denumit, în 1753, planta cultivată Nicotiana tabacum. Nicotina a fost extrasă din frunze abia în 1828.
Jean Nicot a primit titlul de Villemain, împreună cu domeniul aferent, unde s-a retras pentru a scrie dicționarul Thresor de la langue françoyse (Comoara limbii franceze), motiv în plus de apreciere din partea iubitorilor de cuvinte.
Revenind în prezent …
Cu siguranță, Jean Nicot nu s-a gândit că, mai târziu, nicotina va deveni sinonimă cu dependența și că va fi subiectul a numeroase glume despre fumători, dar mai ales a unor intense campanii anti-fumat. O moștenire neintenționată cu siguranță!
Despre originea cuvântului țigară
Când vine vorba despre nicotină, inevitabil apare și țigara în peisaj. Etimologia cuvântului pare să aibă legătură cu cicada, o insectă de formă cilindrică. Nu de alta, dar cuvântul spaniol pentru țigară, cigarro, seamănă izbitor cu cel pentru cicadă, cigarra. Asta, și forma cilindrică a ambelor subiecte ale discuției noastre au dus la speculația că țigara ar veni de la cicadă. O altă teorie, mult mai plictisitoare, zice că țigara vine, pur și simplu, de la cuvântul maya sikar, care se traduce prin a fuma.
Așadar …
… de câte ori vei auzi pe cineva menționând nicotina, amintește-ți că totul a început cu francez care s-a lăudat cu o plantă pe care a adus-o din Portugalia.
Rămâi pe fază pentru mai multe povești interesante despre cuvinte! Cine știe ce alte surprize ne așteaptă în lumea fascinantă a etimologiei?