Surprinzătoarele origini ale unor expresii românești (3)

Pastila de vorbă #15

Photo by Patrick Tomasso on Unsplash

Dragi iubitori de povești despre cuvinte, azi continuăm incursiunea în lumea fascinantă a expresiilor românești. Dacă ați ratat primele părți ale incursiunii, aruncați o privire prin arhivă în căutarea lor, zău că e păcat să nu le cititți.

1. Bani gheață este o expresie care înseamnă numerar, cash, bani în mână și sugerează că banii sunt puși deoparte, în bloc, pentru un scop anume, precum și faptul că sunt plătiți în bloc, toți o dată. Se mai folosește și formula bani peșin, care vine din turcește, adică pregătiți pentru a se face plata sau cumpărătura pe bani gata. Aceasta era o expresie foarte la modă pe vremuri, când țările române trebuiau să plătească tributuri, peșcheșuri, bacșișuri grase în bani peșin.

2. Tufă de Veneția este o expresie care vine dintr-o observație simplă transformată într-o metaforă. Veneția este un oraș construit pe apă, cu foarte puțin pământ. Prin urmare, în Veneția nu cresc tufe, care sunt plante specifice solului uscat. Așadar, o tufă de Veneția este ceva ce nu există, de fapt.

De aici, expresia a căpătat sensul de:

• Nimic, deloc (ex. am căutat ceva, dar am găsit tufă de Veneția)

• Ignorant, prost (o persoană care nu știe absolut nimic despre un subiect)

3. S-a dus pe apa Sâmbetei este o expresie care are înțelesul a se pierde, a se prăpădi, a se irosi, a se distruge.

Apa sâmbetei era, într-o veche credință, un râu care se vărsa în Infern, deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. În folclorul autohton există diverse mituri care explică sensul denumirii Apa Sâmbetei.

Apa Sâmbetei sau Apa Morţilor, cum i se mai spune era patronată de Sfânta Sâmbătă, personaj care apare în nenumărate basme româneşti, fiind hotar între lumea aceasta şi lumea de dincolo. Pe câteva insule, numite Ostroavele Albe, locuiesc Blajinii, consideraţi a fi primii oameni de pe Pământ. La început, la izvor, apa este limpede, dar, pe măsură ce înconjoară de trei/şapte sau nouă ori Pământul, îndreptându-se spre Sorbul Pământului, pentru a se vărsa în Iad, devine tot mai tulbure, transformându-se, în final, într-un râu de flăcări.

În multe zone ale ţării, exista obiceiul ca obiectele care nu se pot da de pomană sau trebuie aruncate (resturi de lumânări, icoane deteriorate, candelele sparte etc.) să fie duse la râu, pentru că toate râurile ajung în Apa Sâmbetei, iar obiectele vor ajunge şi ele pe tărâmul celălalt.

Dintr-o astfel de credinţă a derivat şi expresia „A se duce pe Apa Sâmbetei”.

4. Țap ispășitor are un sens figurat, făcând referire la o persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora.

Surprinzător sau nu, expresia este inspirată din Sfânta Scriptură: „țap pe care marele preot îl încărca, la sărbătorirea ispășirii, cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert”.

La evreii antici, așa numita sacrificare purificatoare era efectuată asupra unui animal. Țapul ispășitor este menționat în Biblie ca parte a ritualului de Ziua anuală a Ispășirii. Ritualul din Ziua Ispășirii implica doi țapi, unul dintre ei era sacrificat, ca jertfă pentru păcat, iar celălalt, ales prin tragere la sorți, ca țap ispășitor, era scos din tabără în viață, după ce arhiereul își punea mâinile peste el și mărturisea asupra acestuia păcatele israeliților. Așadar, este vorba despre un animal nevinovat, care primește asupra lui păcatele oamenilor.

5. Cum e turcul și pistolul este un proverb românesc care subliniază idee că obiectul sau chiar acțiunea cuiva reflectă caracterul și moralitatea persoanei respective.

Expresia își are rădăcinile în îndelungata perioadă de stăpânire otomană în țările române. Turcii, în special ienicerii, erau o prezență adesea brutală, foloseau armele, inclusiv pistoalele, pentru a-și impune autoritate și a comite abuzuri.

Proverbul sugerează că arma în sine nu este nici bună, nici rea, ea devine un instrument în mâna celui care o folosește pentru a se apăra sau, dimpotrivă, pentru a ataca. Astfel, pistolul devine o metaforă pentru modul în care se comportă un individ.

În zilele noastre, expresia este folosită pentru a scoate în evidență o potrivire, de obicei negativ, între o persoană și un aspect al vieții sale (caracterul, faptele sale, asemănarea cu părintele său sau o reflectare a defectelor societății în comportamentul liderului său).

Cam atât pentru azi, rămâneți pe recepție pentru alte povești interesante!