Scriitori gurmanzi și pagini de literatură culinară (4)
Pagini culinare #4
Dragi iubitori de povești despre cuvinte, bine ați venit la o nouă etapă în incursiunea noastră culinară pe plaiurile mioritice!
Mihail Sadoveanu, un gurmand dedulcit la vinuri şi poale-n brâu
Mihail Sadoveanu (1880-1961, scriitor, povestitor, academician și politician român), un recunoscut gurmand se apropie de apetitul lui Ion Creangă.
Este suficient să răsfoim cartea sa „Câteva mâncăruri ţărăneşti, pescăreşti, vânătoreşti şi alte alcătuiri sau întâmplări culinare“, o colecție de povestiri de vânătoare şi reţete, ca să ne dăm seama de pasiunea culinară a lui Sadoveanu. Printre rețete regăsim boişteni gătiţi la mănăstire, tartine, pânişoare albe şi fragede cu unt şi miere, zacuscă, musaca de pătlăgele vinete, sarmale în foi de viţă stropite cu lămâie, perişoare de bulgur şi multe altele.
„Ne pusese dinainte nişte pateu de ficat de gâscă în aspic, două farfurii largi de iepure cu măsline, un muşchi de purcel fript la cuptor şi garnisit cu ciuperci albe, şi alte delicateţuri de care nu-mi mai aduc aminte, ca să nu lungesc vorba“.
Sadoveanu este scriitorul român în paginile căruia găsim, probabil, cele mai frecvente referințe gastronomice. Printre acestea, se numără și rețeta pentru "potrocul bun pentru mahmuri," menită să alunge efectele consumului excesiv de vin:
"Carnea de pasăre bine îngrășată nu este gătită cu apă, care, conform unei zicale a bucătarilor, nu este bună de nimic. Moldovenii, oameni cu imaginație, spun că nu este bună nici pentru cizme. Dacă vrei, notează și acest dicton. Apa acestei fierturi este 'înșelată' și prefăcută printr-o fermentație de tărâțe de grâu și mei. I se adaugă o creangă de cireș. Și după ce este așezată pe cuptor, la căldură, gospodina, urmând un ritual străvechi, își revarsă vocea de ceartă asupra cuiva mai tânăr. Îl asuprește și îl lovește chiar. Numai astfel fermentația capătă aciditatea necesară. Eu bănuiesc că se rostesc și vorbe de descântec, dar le știu numai femeile..."
În proza lui Sadoveanu, dejunurile și cinele sunt lungi, protocolare, însoțite neapărat de istorii interesante. Dar pagini culinare regăsim nu doar în opera lui Sadoveanu, ci și în jurnalele lui. Astfel, într-un jurnal din 1950, devenit septuagenar, si-a notat "regimul alimentar" pe care-l urma:
"2 ouă fierte, o dată pe săptămână; de două ori pe spt. - brânză și smântână; salăți diverse la toate mesele cu o lingură de smântână; o dată pe spt. - biftec sau mușchi la grătar; ân fiecare zi o dată pasăre rasol sau pește cu aspic; de două ori pe spt. - scrob cu albuș de ou; de patru ori pe spt. - papanași de brânză de vacă; de două ori pe spt. - papanași de morcovi; fructe la ora patru; o dată pe spt. - vinete trase în puțin unt și salata de vinete cu ardei; mere fierte la biftec, piure de cartofi, curechi fiert, mazăre boabe; supe de legume, în fiecare zi, la 6-7 seara; o dată pe spt. - pește fript; foarte puțină pâine graham la toate dejunurile și mesele; ceai, seara; cafea neagră, dimineata, cu puțin lapte; lapte acru, seara".
De la Sadoveanu la Păstorel Teodoreanu nu e decât un pas. Mai ales că amândurora le plăcea tare câte un pahar (sau mai multe de vin).
Păstorel Teodoreanu, iubitori de vinuri
Când vine vorba despre scriitori pasionați de gastronomie, de departe cel mai popular și cel mai interesant este Păstorel Teodoreanu (1894-1964, poet, avocat, magistrat, scriitor, publicist, epigramist, gastronom, oenolog). Numele lui real era Alexandru Osvald Teodoreanu și era fratele scriitorului Ionel Teodoreanu. Păstorel era un apelativ folosit de apropiați în copilărie și adolescență și de toată lumea, mai apoi, până în zilele noastre.
La București, Păstorel ducea o viață de boem și frecventa localurile pentru plăcerea de a sta de vorbă și de a bea vin (uneori și multe halbe de bere).
„În materie de vinuri franceze, erudiția lui Păstrel ne uimea pe toți, iar mai târziu aveam să ne crucim, de mirare, se înțelege, când l-am auzit propunând rețete pentru toate bucatele, adăugând sofisticate sorturi de vin. Își păstrase accentul din Țara de Sus și se adresa prietenilor cu Șe mai fași?. Faima lui de băutor atinsese proporții atât de mari, încât medicii intraseră la grijă.”
(„Amintiri” de Șerban Cioculescu)
Păstorel Teodoreanu avea calități gustative remarcabile la care se adăuga o bogată experiență în degustarea vinurilor românești, motiv pentru care era capabil să identifice soiul de vin, podgoria, anul fabricației, dar și alte amănunte, cum ar fi puritatea vinului sau regimul pluvial al anului respctiv.
Calităților gustative li se adăuga și o memorie “de elefant”:
“Păstorel ne-a uimit, recitând impecabil, fără să ridice vocea și să atragă atenția obișnuiților de la mesele învecinate, nu mai puțin de 500 de versuri, fără șovăială, într-o franceză impecabilă. Comandase a zecea sticlă de bere, dar limba nu i se împleticea. Era formidabil!”
(„Amintiri” de Șerban Cioculescu)
Păstorel nu era lipsit de curajul de a lua în derâdere, în epigramele sale, chiar personalitățile importante ale vremii. Iată ce scria despre Nicolae Iorga, epigramă care l-a costat slujba pe tatăl său:
„La Sorbona, când se pune,/ Franțuzește să vorbească, tot franțuzu-n sine-și spune: dulce-i limba românească!”.
Merită menționat și faptul că Păstorel Teodoreanu a scris prefața la celebra Carte de bucate a Sandei Marin, apărută la Editura Cartea Românească în 1935.
„O bună carte de bucate e o nouă treaptă de marmură în suișul spre civilizație. Civilizația fără cultură, ca și cultura fără civilizație pot viețui, dar una fără alta nu înseamnă nimic”.
Rețeta lui preferată din cartea Sandei Marin era cea pentru clătite cu brânză dulce și dulceață de vișine, la care obișnuia să înlocuiască laptele cu … vin alb. Nici nu ne puteam aștepta la altceva de la Păstorel Teodoreanu!
În literatura română, există mulți alți scriitori pasionați de gastronomie și care au scris pagini remarcabile, dacă ar fi să-i amintesc doar pe Ionel Teodoreanu, Alexandru Odobescu, Panait Istrati, Vasile Voiculescu, George Călinescu și nu numai. Din păcate pentru mine, unul dintre scriitorii mei preferați, ardeleanul Slavici n-a părut prea interesat de subiect!