Oameni care și-au împrumutat numele unor preparate culinare (1)
Pastila de vorbă #9
Într-una din trecutele noastre incursiuni, am dezvăluit poveștile unor oameni care și-au împrumutat numele unor obiecte. Dacă le-ai ratat, le poți citit aici.
Azi pornim într-o altă incursiune, una gastronomică de data asta, ca să aflâm cum de s-a întâmplat ca unele preparate culinare să poarte numele unor personaje, mai mult sau mai puțin celebre.
Nellie Melba, o cântăreață australiană și un desert clasic francez
Soprana Dame Nellie Melba, născută Helen Porter Mitchell (1861-1931), a fost prima cântăreață australiană de muzică clasică care a dobândit reputație internațională. Și-a luat pseudonimul Melba de la orașul său natal, Melbourne.
A cântat prima dată în public pe 17 mai 1884, la Primăria din Melbourne, dar interpretarea sa nu a fost foarte bine primită de critici. Doi ani mai târziu și-a însoțit tatăl la Londra și a fost prezentată unei cunoscute profesoare de canto stabilite la Paris, Mathilde Marchesi. Aceasta a recunoscut potențialul vocii tinerei australiene și a contribuit la consolidarea carierei sale. Tot ea a fost cea care a îndemnat-o să-și aleagă numele de scenă Melba.
Nellie Melba și-a făcut debutul ca soprană pe 13 octombrie 1887, la Teatrul Regal de la Monnaie din Bruxelles, interpretând rolul Gilda din Rigoletto. În următoarele decenii, a făcut o serie turnee mondiale care i-au adus celebritate.
În 1890, a fost protagonista unui scandal, după ce a avut o aventură cu Filip, duce de Orleans, iar soțul ei a divorțat zece ani mai târziu.
Peach Melba (Pêche Melba, în franceză) este un desert francez clasic, constând în piersici poșate, servite cu înghețată de vanilie și sos de zmeură. A fost inventat, în 1892-1893, de bucătarul francez, Auguste Escoffier (1846-1935), la Hotelul Savoy din Londra, cu prilejul unui dineu dat de ducele de Orleans în onoarea sopranei Nellie Melba.
Escoffier a servit desertul într-o cupă din argint și l-a denumit Pêche au cygne (Piersică cu o lebădă), deoarece deasupra piersicii cufundate în sos de înghețată de vanilie trona o lebădă sculptată în gheață, un simbol al lebedei din Lohengrin, opera lui Wagner, pe care Melba tocmai o interpretase la Covent Garden.
Câțiva ani mai târziu, la deschiderea hotelului Ritz Carlton din Londra, Escoffier a creat o altă versiune a desertului. I-a adăugat deasupra un piure de zmeură îndulcită și l-a redenumit Pêche Melba.
Există și alte variante ale desertului, neagreate însă de Escoffier, care era de părere că acestea distrugeau fragilul echilibru al gustului desertului original.
Margherita de Savoya, regina Italiei și o pizza napoletană
Margherita de Savoya (1851-1926) a fost regina Italiei în timpul domniei soțului ei, regele Umberto I. S-a născut Margherita Maria Teresa Giovanna și a fost fiica prințului Ferdinando de Savoya, duce de Genova, și a prințesei Elisabeta de Saxonia. S-a căsătorit cu vărul ei primar, regele Umberto I, devenind regină a Italiei. Margherita de Savoya era o alpinistă talentată, iar o cabană montană din Zermatt, Elveția, îi poartă numele.
Pizza Margherita este una dintre cele două tipuri tipice italiene (cealaltă e pizza marinara). Are formă rotundă, având o margine ridicată și este asezonată cu roșii, mozzarella, frunze proaspete de busuioc și ulei de măsline extravirgin.
Se spne că a fost creată în iunie 1889, când Palatul Regal din Capodimonte l-a însărcinat pe pizzaiolo-ul napoletan, Raffaele Esposito, să creeze o pizza în onoarea reginei Margherita, aflată în vizită. Esposito a creat nu una, ci trei tiprui de pizza, dar cea pe care a preferat-o regina a fost cea decorată în culorile drapelului italian, roșu (roșii), alb (brânză mozzarella) și verde (frunze de busuioc). Povestea spune că atât de mult i-a plăcut reginei acest tip de pizza încât a pus să-i fie trimisă lui Esposito o scrisoare de mulțumire, care ar fi expusă și azi în localul lui Esposito, numit azi Pizzeria Brandi.
Unele cercetări ulterioare au pus la îndoială veridicitatea legendei, pretinzând că ar fi fost promovată pentru prima dată în 1930-1940.
Adevărată sau nu, povestea a trecut proba timpului și pizza Margherita se află azi în meniul tuturor pizzeriilor sau restaurantelor de profil din lume.
Pavel Stroganov, un nobil rus și un celebru preparat din carne de vită
Contele Pavel Alexandrovich Stroganov (1774 – 1817) a fost comandant militar și om de stat rus, general al armatei țarului Alexandru I. A luat parte la Comitetul privat care a schițat reforma guvernamentală țaristă.
S-a născut la Paris, la curtea regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Marie-Antoinette. În 1779, părinții săi s-au întors în Rusia, iar, la scurt timp, s-au despărțit. Tânărul Stroganov a călătorit prin Europa în compania tutorelui său. A studiat botanica, fizica, chimia și teologia, a luat lecții de germană și a practicat diverse sporturi, de exemplu, scrimă și călărie.
După revenirea în Rusia, a devenit un apropiat al țarului Alexandru I, îndeplinind mai multe funcții la curtea țaristă: șambelan, consilier, vice-ministru, însărcinat cu afaceri.
A avut și o bogată carieră militară, participând la campaniile împotriva lui Napoleon și împotriva Imperiului Otoman, printre cele mai importante bătălii la care a participat numărându-se cea de la Austerlitz și cea de la Borodino.
Beef Stroganoff (sau Boeuf Stroganoff, în franceză) este un preparat rusesc din bucăți de carne de vită sotate în sos de muștar și smântână groasă. A fost inventat în secolul al XIX-lea și a devenit popular în întreaga lume, cu variații considerabile față de rețeta originală, marea majoritate a rețetelor păstrând adesea ciupercile în compoziție.
Rețeta originală este atribuită bucătarului lui Pavel Alexandrovici Stroganov, care, în timp ce se afla staționat în Siberia, a constatat că atât de tare era carnea de vită congelată încât nu putea fi consumată decât tăiată decât în fâșii mici, mai ales că săracul conte Stroganov era lipsit de dinți. Așa încât bucătarul a fost nevoit să născocească o rețetă adecvată stării de fapt a angajatorului său.
Versiunea cea mai răspândită astăzi, în Europa și în alte țări, a apărut în 1891, când bucătarul francez Charles Brière și-a prezentat stroganoff-ul de vită cu ciuperci la un concurs culinar din Paris.
Unii cercetători sunt de părere că rețeta nu este decât o versiune mai rafinată a unor rețete rusești mai vechi.
Cum spuneam, rețeta de Beef Stroganoff variază foarte mult nu doar în funcție de regiunea geografică, ci și de tipul de carne folosit sau de condimentele alese. Carnea poate fi tăiată cubulețe sau fâșii și i se adaugă ciuperci și ceapă sau alte legume. Condimentarea preparatului se face cu sare, zahăr, piper negru și diverse sosuri (de exemplu, sos de roșii, ketchup, sos Worchestershire).
Rămâneți pe recepție pentru alte povești gastronomice interesante!