HAMMAM - o poveste despre starea de bine
De unde ne vin cuvintele #36
Dragi iubitori de povești despre cuvinte, incursiunea noastră de astăzi va fi una ritualică, mai exact vom explora originile unui ritual de frumusețe cunoscut în lumea întreagă sub numele de hammam.
Hammam-ul este un ritual de frumusețe tradițional, specific unor culturi musulmane, care se desfășoară într-o baie publică separată pentru bărbați și femei în scopul detoxifierii și purificării întregului corp. Scopul ritualului este parcurgerea diverselor camere cu temperaturi diferite, pentru a produce transpirația corpului, în scopul detoxifierii și purificării întregului corp.
Etimologie
Hammam vine din limba arabă. Cuvântul hammam (حَمَّام) înseamnă baie, baie de aburi, baie publică și derivă de la rădăcina triconsonantală H-M-M (ح م م), care se referă la căldură sau încălzire. De la arabă, hammam a fost împrumutat apoi în persană (حمام) și turcă (hamam). Termenul baie turcească folosit uneori este o inexactitate, deoarece hammam-urile sunt un element cultural predominant și în alte culturi din Orientul Mijlociu.
O scurtă incursiune în trecut
Termele din Roma Antică, băi publice care serveau atât scopurilor de igienă cât și activităților sociale, au fost sursele de inspirație pentru hammam. Modelul acestor băi publice romane a fost adaptat culturii musulmane,făcând din hammam atât un loc de recreere cât și de pregătire pentru rugăciune.
Hammamurile au apărut la început în orașele mari, lângă moschei, apoi s-au extins treptat până spre periferii. În secolul al XVII-lea, doar în Istanbul existau peste 150 de hammamuri. Orice palat imperial dar și orice reședință mai mare avea propriul hammam.
Hammamurile au jucat un rol important în viața socială. Existau băi publice pentru femei și băi pentru bărbați sau băi în care femeile aveau acces în anumite intervale de timp. În Imperiul Otoman, era o tradiție ca oamenii să consume fructe, sucuri sau șerbet atunci când se aflau la hammam. Îmbăierea în hammam avea un ritual aparte, care presupunea utilizarea unor accesorii specifice: un vas din metal decorat cu diverse modele, un vas de săpun, mănuși de baie, piepteni de fildeș placați cu aur sau argint, recipientul pentru păstrarea bijuteriilor, saboții de lemn și prosoapele speciale, țesute, pe vremuri la Bursa.
În cultura otomană, unele evenimete erau strâns legate de baia turcească: ceremonia băii de mireasă, cu o zi înaintea festivităților de nuntă, baia la 40 de zile după naștere sau baia de uscare a lacrimilor.
Hammamurile aveau o arhitectură impresionantă atât la exterior cât și la interior, modelul lor fiind influențat de cel al termelor romane și al băilor grecești. Deși existau deosebiri arhitecturale de la o zonă la alta, principiul a ramas același. Hammam-ul era compus dintr-o succesiune de camere, având diverse temperaturi. Camerele calde și fierbinți aveau pereții și tavanul acoperiți de marmură, pentru a asigura rezistența la temperaturile ridicate și estetica deosebită. In plus, băile erau proiectate astfel încât să inducă o stare de relaxare profundă, fără ca aburul să creeze disconfort. Camerele cu aburi aveau cupole străpunse cu găuri mici pentru a pătrunde lumina naturală și pentru controlarea excesului de abur.
În zilele noastre …
… există o adevărată preocupare pentru starea de bine și pentru relaxare, iar hammamurile ne oferă o adevărată experiență senzorilaă, cu rădăcini adânci în istoria plăcerii simțurilor. Din fericire, ele s-au răspândit foarte mult în lume, așa că nu e nevoie de o călătorie până în Turcia sau în Orientul Mijlociu pentru a beneficia de acest ritual purificator.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita de Like, Share, Restack sau Subscribe.