Cum s-a făcut de un om liber s-a transformat într-un FRAIER
De unde ne vin cuvintele #42
Cuvântul fraier mi-a fost sugerat de unul dintre cititori, dovadă că Poveștile despre cuvinte se transformă încet într-o adevărată comunitate. Așa că am pornit în incursiunea etimologică și am descoperit că fraier are o origine semantică interesantă.
Majoritatea surselor etimologice converg spre ideea că fraier provine din limba germană, de la cuvântul Freier, al cărui sens original era de pretendent, logodnic, bărbat liber, neînsurat.
Din germană, se pare că a intrat în idiș (limba vorbită de evreii așkenazi), unde a primit conotația argotică de persoană naivă, ușor de păcălit. Această degradare semantică ar putea proveni din ideea că un pretendent este adesea cineva care cheltuiește mult sau este dispus să fie tras pe sfoară, în speranța că va câștiga afecțiunea cuiva.
Din idiș, așa cum s-a întâmplat și cu alte cuvinte, fraier a pătruns în mai multe limbi slave (poloneză, cehă, croată), dar și în română.
Deși face parte din seria de cuvinte peiorative care exprimă desconsiderare în limba română, fiind rostit cu o frecvență relativ mare, cuvântul fraier este o etichetă negativă mai degrabă călduță, molcomă, prietenească, cel căruia îi este adresat nesimțindu-se neapărat insultat, așa cum se simte când i se adresează oricare dintre sinonimele fraierului.
Important de menționat că, în unele limbi slave, frajer poate avea uneori o conotație mai favorabilă, de tip (șmecher), spre deosebire de română unde sensul peiorativ predomină (prost, naiv, păcălit). Alte sinonime care ar putea fi atribuite cuvântului fraier sunt: idiot, imbecil, nătărău, tâmpit, neghiob.
Această evoluție a sensului termenului fraier, de la pretendent la păcălit este un exemplu interesant de cum cuvintele pot căpăta conotații complet diferite de-a lungul timpului, prin intermediul unor culturi diferite.