O poveste cu aromă de OREGANO
De unde ne vin cuvintele #31
Oregano este o plantă mult apreciată pentru calitățile sale aromatice și pentru rolul esențial în diverse culturi gastronomice, îndeosebi în rândul celor mediteraneene. Azi, oregano este aproape sinonim cu pizza sau cu foccacia. Și ce ar fi o felie de brânză feta, dacă nu ar fi presărată cu oregano și stropită cu puțin ulei de măsline?
Dar v-ați gândit vreodată de unde vine denumirea acestei plante? Dacă nu, e timpul pentru o nouă călătorie etimologică. Una la fel de bogată în arome precum cuvântul însuși.
Deși planta în sine este originară din Africa, termenul oregano îl datorăm, la fel ca multe altele, vechilor greci. Mai exact, oregano vine de la ὀρῑ́γᾰνος (orī́gănos), un cuvânt compus din ὄρος (óros) care înseamnă munte și γάνος (gános), cuvântul grec pentru strălucire, bucurie. Deci, oregano se traduce prin bucuria muntelui, un sens poate apocrif, dar cât se poate de evocator, având în vedere habitatul natural al plantei. Aceasta prosperă în regiunile muntoase din Europa, în soluri uscate și stâncoase, așa încât nu e de mirare că vechii greci această plantă robustă asociau cu bucuria. Mai ales având în vedere aromele revigorante pe care le transmit mâncărurilor.
Având în vedere originile africane ale plantei, Oxford English Dictionary e de părere că oregano este, probabil, un termen împrumutat.
Simbolistică
În mitologia greacă, oregano era considerat o creație a zeiței Afrodita, pe muntele Olimp, și simboliza bunăstarea și bucuria, dar și al perenitatea prin reproducere.
Oregano este o plantă perenă, invazivă, hermafrodită, care crește spontan, garantând astfel perenitatea speciei. Mai mult decât atât, oregano acționează pozitiv asupra plantelor din care cresc în apropiere, îmbunătățindu-le aroma și atrăgând albien și fluturi.
Aceste semnificații explică tradițiile vechi ale grecilor, practicate ocazional și astăzi, de a folosi oregano atât în ceremoniile de nuntă (simbolizând ideea că viața proaspeților căsătoriți va fi dulce și plină de bucurie, la fel ca aroma plantei), cât și în cele funerare (îl împrăștiau pe morminte pentru a aduce pace celor decedați).
Utilizări medicinale
În trecut, meritele oregano-ului nu se limitau doar la aspectele gustative și olfactive, ci cuprindeau și un profil terapeutic afirmat timpuriu în istorie. Istorie care este, însă, contradictorie, având în vedere dispariția ulterioară a plantei din arsenalul farmacopoietic.
În Antichitate, oregano era apreciat nu doar pentru utilizările culinare, ci și pentru proprietățile sale medicinale. Grecii și romanii îl foloseau în diverse remedii pe bază de plante, crezând că îmbunătățește sănătatea și oferă protecție.
Medicul grec Hippocrate (460 - 375 î.Hr.) a documentat utilizarea sa ca antiseptic și ca tratament pentru probleme digestive și afecțiuni respiratorii. A folosit, de asemenea, a folosit ulei de oregano pentru a trata infecțiile pielii , psoriazisul și tăieturile, dar și pentru a ameliora durerile de stomac.
Ceva mai târziu, în Europa medievală, oregano era cunoscut și utilizat pentru proprietățile sale vindecătoare, iar oamenii îl mestecau pentru a ameliora durerile, indigestia și tusea.
Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, popularitatea oregano-ului ca plantă medicinală pare să fi scăzut considerabil, planta fiind apreciată mai ales pentru proprietățile sale organoleptice.
Cu toate astea, chiar și în zilele noastre, oregano este folosit ca remediu tradițional pentru astm, crampe musculare și afecțiuni gastrointestinale.
Considerații culturale
Gustul amar al plantei l-a determinat, probabil pe dramaturgul grec Aristofan (446 - 386 î.Hr.) să folosească, în piesa sa, Broaștele, expresia “o privire cu oregano”, adică o privire severă și ascuțită.
“Călătoria“ cuvântului oregano din limba greacă în limba latină (origanum), apoi în spaniolă (oregano), engleză și preluat ca atare în multe limbi reflectă un amplu schimb cultural și culinar. Astăzi, regăsim oregano (și ne bucurăm de el!) atât în preparate tradiționale cât și în multe rețete moderne, datorită versalitității sale și gustului său distinctiv.
În concluzie, cuvântul oregano poartă cu sine secole de istorie, folclor și o legătură profundă cu pământul în care crește. Motiv pentru care, data viitoare când veți presăra puțin oregano într-un preparat culinar, apreciați nu doar aroma sa ci și bogata istorie din spatele bucuriei muntelui. Istorie pe care tocmai ați aflat-o, ca adevărați iubitori de povești despre cuvinte ce sunteți.