Cum a ajuns cuvântul CRAVATĂ în vocabularul nostru
De unde ne vin cuvintele #44
Dragi iubitori de povești despre cuvinte, călătoria noastră etimologică de azi ne poartă în universul celui mai inutil obiect de îmbrăcăminte, după unii, sau a celui mai polivalent accesoriu, după alții. Primii zic că e inutil pentru că nu ține nici de cald, nici nu acoperă goliciunea, iar ceilalți că poate fi un foarte bun cadou sau că poate transmite diverse mesaje, în funcție de modelul imprimat pe ea.
Toată lumea știe că o cravată este un accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept (dexonline.ro).
Poate sunt mai puțini cei care știu că o cravată e și un termen folosit în marină, cu referire la o parâmă suplimentară cu care se reține ancora.
De unde vine cuvântul cravată
În limba română, cuvântul cravată ca având etimologie multiplă: din limba franceză cravate și din germană Krawatte.
Cuvântul francez cravate, la rândul său, derivă din termenul croat hrvat (care înseamnă croat). Termenul a fost adoptat de francezi în timpul Războiului de Treizeci de Ani, când soldații croați din regimentul Royal-Croate purtau în jurul gâtului o bucată de pânză (numită inițial kravata) ca parte a uniformei. Regele Ludovic al XIV-lea a fost cel care a popularizat cravata, numind-o la cravate.
Cravata a devenit un accesoriu popular în Franța și, ulterior, în întreaga Europă, evoluând de-a lungul timpului în formele pe care le cunoaștem astăzi.
O scurtă lecție de istorie a cravatei
Chiar dacă termenul cravată vine la croați, nu aceștia sunt cei dintâi purtători ai acestui accesoriu vestimentar.
Îți mulțumesc că ai trecut pe aici! Dacă vrei să citești mai departe, ia în considerare să devii abonat cu plată.